duminică, 27 martie 2016

Fantoma poeziilor

Pe vremea aceea, nimeni in lume nu mai avea obiceiul de a recita poezii. Toate versurile scrise vreodata zaceau prafuite in Biblioteca, uitate. Doar ea, Fantoma Poeziilor, umbla din carte in carte prin sala mare a Bibliotecii, in cautarea unor comori ratacite. Daca aveai curiozitatea de a trece pe acolo in noptile senine, o puteai auzi cum recita incetinel:

"Între zidurile negre nu se naşte niciodată
Un copil căruia-n viaţă fericirea-i va fi dată.
Poat’ să aibă munţi de aur, el doreşte doar iubire;
Numai dragostea contează, banii n-aduc fericire.
De iubirea a găsit-o, banul îl tot ocoleşte;
Ce-nţelege din iubire trenţărosul ce cerşeşte?
Iar de are ascunse-n hrube bogăţii lucind în bezne,
De-are dragoste deplină şi în jur flori şi miresme,
Boala-l macină cu râvnă, de nu – e de hoţi prădat;
Tam-nesam îşi rupe-o mână, îl muşc-un câine turbat.
Nu există fericire, însă viaţa e frumoasă;
E mai bună decât moartea viaţa cea mai ticăloasă!" - Blestemul... celei ce stie

In timp ce alte fantome dantuiau fara grija, pluteau pe nori albi sau spionau pe la geamurile copiilor, sa afle daca si-au terminat de scris temele si daca s-au culcat devreme, Fantoma Poeziilor mai deschidea cate un volum si recita:

miercuri, 3 februarie 2016

Furia Neagra - poveste cu fantome

Sosise prima la castel. Se instalase comod in Odaia Misterioasa, luand in stapanire tronul sculptat in lemn de trandafir. Era o fantoma atipica. In vreme ce suratele ei erau albe ca spuma laptelui, ea era neagra. Neagra cum e noaptea, neagra cum e Gandul cel Rau. Avea totusi o pata sub nas, motiv pentru care, la nastere, mama ei ii pusese numele Mustacioara Alba. Se preumbla Mustacioara Alba prin castel, plutind pe langa pereti si peste mobila, atingand covoare si oglinzi, in dorinta de a-si imprima mirosul fantomatic peste tot. 
In ziua cand a sosit prima fantoma alba, la castel a fost zarva mare. Mustacioara Alba, de teama ca va fi detronata, a lasat Gandul Rau sa ii intunece mintea si a tabarat pe biata fantoma alba. A ciupit-o de brat, a tras-o de urechi, a prins-o de mijloc si a invartit-o pana cand amandoua au ametit. Degeaba striga fantoma alba ca e nevinovata. Mustacioara Alba isi astupase urechile, sa nu auda nimic. 
A doua zi, cand la castel a aparut o alta fantoma alba, povestea s-a repetat.

Fantomele fac chef

Liniștea nopții a fost spartă de un vuiet prelung. Geamurile au vibrat, perdelele au fluturat, papucii de lângă pat s-au mișcat, florile din ghiveci s-au cutremurat.

-Darius! Darius! Trezește-te! Haide cu noi la chef! s-a auzit o șoaptă.

Darius a deschis ochii. Deși în cameră era întuneric, putea vedea cum în jurul patului său pluteau grațioase câteva ființe cu chipuri palide. Nu a apucat să rostească nici un cuvânt. Misterioasele ființe l-au prins de mâini și l-au săltat fără efort în aer. Pluteau pe deasupra biroului, aproape de tavan.

-Cine sunteți și unde vreți să mă duceți? a întrebat Darius, uimit.

-Să nu îți fie teamă de noi! Suntem fantomele de pe Tărâmul Poveștilor Nemuritoare. În fiecare an, atunci când norii își scutură prima zăpadă, alegem un copil cuminte să petreacă o noapte de poveste alături de noi, la chef. Vei vedea că noi nu facem chef ca oamenii, ci în stil diferit, fantomatic.