Se afișează postările cu eticheta copil. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copil. Afișați toate postările

duminică, 27 martie 2016

Fantoma poeziilor

Pe vremea aceea, nimeni in lume nu mai avea obiceiul de a recita poezii. Toate versurile scrise vreodata zaceau prafuite in Biblioteca, uitate. Doar ea, Fantoma Poeziilor, umbla din carte in carte prin sala mare a Bibliotecii, in cautarea unor comori ratacite. Daca aveai curiozitatea de a trece pe acolo in noptile senine, o puteai auzi cum recita incetinel:

"Între zidurile negre nu se naşte niciodată
Un copil căruia-n viaţă fericirea-i va fi dată.
Poat’ să aibă munţi de aur, el doreşte doar iubire;
Numai dragostea contează, banii n-aduc fericire.
De iubirea a găsit-o, banul îl tot ocoleşte;
Ce-nţelege din iubire trenţărosul ce cerşeşte?
Iar de are ascunse-n hrube bogăţii lucind în bezne,
De-are dragoste deplină şi în jur flori şi miresme,
Boala-l macină cu râvnă, de nu – e de hoţi prădat;
Tam-nesam îşi rupe-o mână, îl muşc-un câine turbat.
Nu există fericire, însă viaţa e frumoasă;
E mai bună decât moartea viaţa cea mai ticăloasă!" - Blestemul... celei ce stie

In timp ce alte fantome dantuiau fara grija, pluteau pe nori albi sau spionau pe la geamurile copiilor, sa afle daca si-au terminat de scris temele si daca s-au culcat devreme, Fantoma Poeziilor mai deschidea cate un volum si recita: